Povesti educative

Conteaza doar IQ-ul?

cu Cristina Trepcea

Mama e la birou scriind printer hartii pentru blogul ei. Fetita implinge cu capul usa biroului.

  • Ce faci mami?
  • Lucrez iubita mea.
  • Am nevoie de tine acum!
  • In cateva minute ne asezam la masa, joaca-te in camera ta, sau mai stai putin cu bunica, pana termin eu ce am de lucrat.

Fetita iminge usa si striga:

  • Nu, mami, vreau sa vii acum!

Mama isi pune jos ochelarii, se opreste din lucru si ii acorda fetitei intreaga atentie. Corpul copilului e incordat, fata e rosie, iar ochisorii exprima o mare nevoie. Fetita are 4 ani si desi mama ei este zilnic uimita de vocabularul copilei, isi aminteste ca fetita vorbeste articulat, doar de vreo 2 ani sau chiar mai putin. Noi adultii vorbim limba oamenilor de 25 de ani, de 30 sau chiar mai multi, si chiar si asa avem uneori dificultati de a exprima in cuvinte cee ace simtim. Mama vede in ochii fetitei ca are o nevoie pe care ar vrea sa o exprime si faptul ca nu poate inca, nu are capacitatea de a se exprima este foarte frustrant. Si chiar si un copil de 4 ani stie cat este de frustrant. Mama ii spune:

  • Vino la mine si hai sa ne imbratisam.

Insa fetita se uita piezis si se duce la taburetul de langa birou si da un sut puternic.

  • Nu, vreau sa vii acum la mine si sa ma ajuti.

Si incepe sa dea cu puminisorii si cu picioarusele in  taburet. Lacrmilie tasnesc si fetita se lungeste pe covor, si repeta mereu cele cateva cuvinte: “Vreau sa vii! “,“Vreau sa vii!”,  lovind covorul.

Mama sta in scaunul ei, inspira adanc si cu o voce calma, calda si mangaietoare spune:

  • Vad ca esti suparata si vad ca iti face bine sa dai cu pumnii in covor, da afara toata supararea si te vei simti mai bine.  Eu sunt aici, langa tine si cand vrei, pot sa te tin in brate.

Mama nu incearca sa faca nimic. Nu incearca sa o distraga, nu incearca sa o convinga sa renunte la plans sau la lovit covorul, nu incearca sa o opreasca sau sa o goneasca. Este doar acolo pentru ea. Si ii arata astfel ca e OK sa simta emotiile acelea. Isi indreapta intrega atentie catre fiica ei.

  • Te vad iubirea mea, sunt aici.

Si nervii si tantrumul dureaza vreo 6 minute, aproximativ. Bunica in cadrul usii a trait momentul ca si cum ar fi durat 6 ore. Ar fi incercat sa o ridice pe nepoata de pe jos, sa o mangaie, sa nu mai planga sa I dea vreo jucarie , sa o distraga, dar cu un gest al mainii, mama copilului, fiica ei, o opreste cu blandete dar cu fermitate.

Cand plansul se linisteste, coprul fetitei se relaxeaza. Urmeaza un oftat si ochii se ridica uzi dar inseninati.Mama isi deschide bratele si fetita se catara in poala ei. Mami o imbratiseaza iar ea isi  ingroapa fata in bluza, la pieptul ei.

  • Te iubesc asa de mult, spune mama, strangand copilul si stergandu-I lacrimile de pe fata.
  • Si eu te iubesc mami.

Si cele doua stau imbratisate, leganandu-se o vreme.

  • Acum ma duc sa ma joc cu plusurile mele.

Si fetita fuge, fuge la joaca. Intreaga operatiune a durat 15 minute.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s